urmele pașilor exilate la uși.
necuvintele dau binecuvântarea. picură mir. harpele cântă.
cuminecătura îi sălășluiește pe serafimi în pârgul inimilor.
liniștea construiește arce. transfigurată, solitudinea nu doare.
sângele meu intră în tine. mă văd pe chipu-ți din copilărie
și simt că tăcerea a devenit un alter ego de-al meu.
ssst! nu spuneți cuvinte deșarte, vorbe de prisos:
sufletele au nevoie să treacă din luturi în cer.
reculegeți-vă precum o carte sau asemenea mugurului
ce se desface în liniștea din el. de aceea lumina nu va arde,
ci doar va crește. va mângâia precum Duhul. va învia.
ssst! nu striviți obrajii limpezi ai dimineții
cu tânguirile voastre. nici cu neașteptările.
cu nesupunerea. cu neîngăduința. cu beznele. cu penuria de ferestre.
pâinea se frânge în gând. și e primită de toți. doar să nu vă zăvorâți pe dinăuntru.
ssst! masa are forma unui cerc. nu-i faceți colțuri fără de rost.
acolo irisul se va logodi cu roua, nu cu rugina, nici cu frivolitatea.
ssst! și-acum deșertați din creștete și până-n tălpi
tina. puneți iarba pe umeri să crească rădăcinile. din ele
aripile. din aripi păsările. din păsări semințele. din semințe veșnicia.
ssst! de-aici începe tăcerea...