Cu cât perfid clădim zisa ”societate”
Din zoaiele murdare de creiere sărite
Din fixul de-un normal, trădat pentru ispite...
Ce unii le-au drept hrană pentr-o ”întâietate”!?

Ni s-au creat iluzii din timp c-așa se face,
Că n-are sens o lume de nu va fi ”politic”...
În care nu-s deștepți, meseriași... E atipic,
Făcut de hâde găști ”partidele” rapace.


Și și-au creat o horă de false antagonii;
Să creadă orice prost că lupta e-un câștig!?
Nu pierdere de timp, de energii!... Un covrig,
Din care mușcă roată... Că-i joc de golănii!

Și-au creat propriul ”Stat”, ca ei nimic să facă;
Să flecărească doar și alții să muncească!
Ei doar să încurce lume, iar ea -de-i să greșească-
Să dea tot ei porunci; ”legile”... să desfacă!?

Și legile nu-s oable, pe orice înțeles!
E-un cod nedescifrat, din încâlcitul vrut,
Ca om de rând anost, cu munca doar de scut,
Să n-aibă apărare... Că altu-i interes!

Și s-a născut o lume parșiv ”sofisticată”,
În care cel ce ”face”, să dea pentru ”ai lui”!?...
Pe leneși, hoți, să țină!? ”Să-și pună pofta în cui!”
Cu noduri, înnodate... Și nodu-s ceilalți, ceată!

E totuși cifrul simplu de ne învățăm deștepții
Să fim de-acum, să rupem firul, să-l facem laț;
Să nu mai dăm, nici cereri să facem... numai braț
Să folosim la muncă! S-avem ”noi”, înțelepții!

Să tăiem rău demultul de când e, rădăcină,
Să nu mai plătim dări, singuri s-avem servicii;
Din calfe, din discipoli, din meșteri... Sacrificii
Să ni le facem ”nouă”... Căci cifrul... e lumină!

Să punem hoți la treabă și leneși, guralivii,
Iar de nu vor, să piară... Doar s-ajutăm firavii;
Neputincioși, copii! Să ne apărăm ca bravii...
Ce-am fost la începuturi... Să fim ”noi”, exclusivii!.
07.11.2013