tu, jumătatea mea de mântuire
în dimineți ca-n de paiang secundă
mă retrăiești în a cafelei undă
de nu-s și pasu-mi duc în grea suire

din vis cobor ca sânu-ți să m-ascundă
o clipă să mai capăt păsuire
cu tine,-o alta-apoi în versuire
deși-s plămăditor de liră scundă

iar roba peticită mă cam strânge
cu frig pe l-ale timpului cotloane
de-n veșnicie simt o gheață-n sânge

simt putregai de viață în ciolane
de țâța ta în mine lapte plânge
privesc oglinzi, mi-e sete de icoane