PRADÃ



Ai căzut pradă în plasa luminii ochilor mei,
fluture de noapte înarmat doar cu zbor ;
ți-am arestat inima și zâmbetul,
pulsul și frontierele dorințelor.
Roaga-te șoptit să își facă veninul menirea
și încă mai poți scăpa de cătușele senzațiilor,
dacă furtuna tăcerii mă va pedepsi.
Voi primi umilit sărăcia lipsei tale.