poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-13 | |
1. amiază tomitană
Gros-plan cu un fir de iarbă. Zici că-i vela semeață a unei yole aripa aceasta ciudată de fluture pe care-i scris în ebraică, în filigran, în rune numele meu ca nuca-n perete aici și acum, ca fosforul unui început de mirare; de foarte de-aproape, ori chiar de sub pielea aproapelui, oricine-i mai altceva decât pare... În fundal, deocamdată orașul. Mestecă infatuat singurătăți de femeie și suflete-lampion agățate-n visul arțarilor; marea-i nicăieri și oriunde, îi aud respirația înmiresmînd cu alge ochiul pescărușului pornit să-mi aducă în suflet drept veste ultimul fir diafan de poveste salvat cine știe cum și-n ce ultimă clipă de sub copita țîfnoasă a Primăriei, de sub coasa cu ochi bulbucați a barbarilor cuibăriți la putere-ntre ziduri dintr-o nefericită eroare istorică... Panoramare lentă peste muțenia Portului întins ca un câine leșinat de sete la umbra gloriei de odinioară. Liniștea-i groasă cât ceafa pustiei. Surzenie păstoasă curge pe ziduri, pe ram, și-n ruina Cazinoului, prin cearcănul unui rest de geam bântuie plictisită o cioară... Peste danele moarte, peste osemintele de balenă ale uzinelor mărunțite-n fier vechi crește deodată năvalnică amărăciunea mea călărită de-o nebunatică domnișoară. În loc de Happy End: Ca orice minune blondă cu-n picior în șanțul Apocalipsei, domnișoara știe totul despre nimic, despre neant și despre gaura din abis și mai știe a butona de-a surda, hei, uite-o frate că butonează pe bănci, pe oamenii străzii din hornuri, pe rânjete și plictis, pe creștetul hoților unși cu mir de Stăpînul Iluziei, pe sânii goi alăptând imaginea plajei, pe bordură, pe card și pe știr, pe bordelul on line al județului și pe-această amiază la Tomis agățată-ntr-un fir de iarbă, cînd sătul pînă-n gît de-atîta mizerie, cel de pe urmă zeu iese din ruina rușinată a Termelor și pleacă năuc tîrînd de căpăstru o stradă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate