plouă aglomerat pe străzi încolăcite
în petice rupte de-apus serpentinic-amețitor
nu mai e loc pentru pași, pentru ochi, pentru nimeni...

lacrimă albă și goală pe vineți umeri de venusiene statui
picurul cade în mine. mă arde. atât e de rece...
reece... reecee... reeceee... târziuuu...

ne facem streșini deasupra inimilor. nu irosim sentimente, deși
azi mă doare cerul. mă consternează și spleen, spleen, spleen...
îl simt atât de ermetic. de strangulat. de necer...

și mi-e teamă pentru păsări să nu rămână captive,
mă tem pentru umbre și pentru-amintiri,
pentru rădăcini,... pentru soare... că vor amuți...


lichefiat, asfaltul se prăbușește-n mine. te strig