Luna numără arginții lacomă în ape
norii
precum castele mute
târâiesc ale lor ghiulelele-n umbre lungi scârțâitoare
trestia foșnește misterios catarge
cu ale sale pânze încrețite
peste întinse cercuri apoase

Cerbii-și lovesc coarnele ca niște săbii melodice
de răchite joase
îngenunchiate-n ape
în fundal liniștea bubuie în cascade surde
undeva în zări bleumarin
privighetoarea sparge noaptea
cu trilul ei nepământean

Iubita-mi visează nebună
substanța visului ei întinde rapace ramuri spre mine
în visul ei sunt agățat zdravăn de toarte
legat de cai pieptoși se-neaptă biciuiți cu papuri
pornesc galop bezmetic spre cele patru presupuse zări
carnea mea de vis
e sfâșiată ca un fulger în noapte
zdrențe ale visului femeii mele
îmi poartă ipotetica materialitate
în depărtări absurde

coachzen
09.12.2014