Când primi vreo opt hectare de pământ înțelenit,
Gogu se spetise tare, a muncit de s-a hâit!
Doar să-i fie Anei bine, căci abia se însurase,
Și-o iubea ca pe lumină. Multă vreme o curtase!
.
Avuse rivali, "duzină", șmecheriți ce-au fost plecați,
Și-au venit în țoale scumpe, cu mașini și-nfumurați.
El nu și-a pierdut speranța, ca păunu' s-a-nvârtit,
Și-a trudit ca disperatul, până socru' la-ndrăgit.
.
Că l-a vrut Ana, ori ba, nu știu precis a vă spune.
Iar Gogu nu-i de zvârlit, cu doi ochi ca de cărbune,
Lat în spete, brațe tari, puternic ca un stejar,
Aproape că aș jura că o perpeli ca-n jar!
.
El sărac din tată-n fiu, dar cu vrednicia-n vene,
Avea o cocioabă strâmtă, două pături și trei perne;
Însă socru-i oferise pârlogitele-hectare,
Că știa că le va face să rodească și din sare.
.
Cum să nu-l adore Ana? Gogu nicicum n-o lăsa
Să meargă cu el, la câmp. Ca pe-o perlă o păstra!
Nici mâncare nu-i făcea, și nu-i căuta pricină,
Chiar dacă o zi întreagă stătea-n bârfe c-o vecină.
.
Mai avea Gogu, drăguțul, și-o măreață calitate,
Nu era gelos din fire...doar dac-o găsea pe spate
Cu vreun june arătos, doar atunci l-ar fi lovit
Un orgoliu sfărâmițat...pân' atunci e liniștit!
.
Într-o zi, strângând porumbul, s-a stârnit neașteptat,
Un vânt și o ploaie deasă, iar Gogu plecă spre sat,
Unde lumea agitată, fugea, zbiera ca la hoți...
Și-n curte zări, pe sfoară, o pereche de chiloți.
.
Bărbătești, dar nu ai lui, păreau c-ar fi de puștani,
Cam uzați și demodați... N-o fi-avut de alții bani...
I-a-nșfăcat și-o gelozie a-nviat ca dintre morți,
"Asta-i probă de divorț, o uzură de chiloți!"
.
Intrând furios în casă, fluturându-i ca pe steag,
Își găsi socru' la masă, care-l salută cu drag.
"Tiii, ce ginerică am, mi-a strâns chilotul din ploaie!"
Gogu, roșu ca un rac: "Cât pe ce s-o fac de oaie..."
------------------------------------------------------------
Gelozia nu e bună, iată dintr-un fapt bizar,
Ar fi iscat tulburat, o furtună-ntr-un pahar...