despre ciorile mov și
trecerea lor atemporală în spațiul luminii
după reguli și semne cântă poemul

cum vin nestăvilit peste câmpie pe sub linia subțire
ce desparte cerul de toate
cu clonțurile însângerate și spaimă multă
și vin fără de odihnă cârduri cârduri
peste miriștile în flăcări
peste brazdele negre
umplând cu croncăneala și cerul și timpul
- cum mușcă din propriile lor umbre ca vântul

peste iubirea crescută din pământ
trec ciorile ca niște năluci și ne lovesc peste obraji
cu aripa
crestând numele sângelui viscolit și iertat

ca o sirenă se aude lucrarea câmpiei
muncile ei
noaptea la răsăritul somnului