poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-05 | |
La început a fost Cuvântul?
La început au fost înghesuiala și îmbrâncirea, Reciproca înghiontire, Înrămate de tocul tuturor ușilor, porților, La început a fost nevoia, De la început a fost nevoia de cucută; O ușă ținută cu patru degete de un prim servitor; La început a fost o maimuță. La început a fost miasma grea de sulf... La început au fost moartea, iubirea de aproape – palavre; La început au fost treptele, La început a fost blasfemia. La început au fost șoapta și cei ce ascultă șoaptele, La început a fost, dacă a fost, zguduirea, La început au fost foamea, lipsa, nucile costelive, Merele pădurețe, perele mălăiețe, aguridele... Femeile spală cu apă de râu, Tinerii suferă de studenție sărăcie, Înghesuieli în taverne și pivnițe pentru un izvor de bere Gratuită, ce curge din pereți, precum izvorul lui Moise din pustiu, Ticăloși, târâturi, crime, învălmășeală de neghiobi și gură-cască, Crime, răzbunări nepedepsite, fiindcă moartea vine neîntrebată, Mors certa hora incerta! Iar în mijlocul lor, un medic desculț, Se împinge, își face drum, printre poale ridicate, În căutarea unei perle căzute în fața râmătorilor: Margareta, Ascunsă, în spatele rufelor puse pe sfori, De vreri și de patimi, cusururi și păcate, Margareta, ești cea care obligă privirea spre credință, Așa cum sclipirea perlei în semiobscuritate, Te obligă să o privești: Vitam impendere vero! Sclipirea Margaretei îți va lumina sufletul, Chiar în cea mai întunecată văgăună, Unde vei fi căutat să faci din galbenul de sulf aur veritabil, Printre șobolanii, care fug de mâinile tale pline de lăcomie... Stai de veghe în noapte mortului, Diavolul se strecoară printre străjerii adormiți, Precum râvna în spatele nobleței, Printre muritorii rămași, se plimbă diavolul, La cimitir, la înmormântare, se face pe sine oaspete, Sparge târgul, strică ceremonia, Câini pribegi, caută ceartă, lângă groapa deschisă, El râde de noi, râde de timpul nostru limitat, De înfatuările noastre ridicole și de prost gust. Am ajuns într-un sfârșit la pomul vieții, Margareta nu mai e, soarele este un surogat Într-un etern întuneric de neiertat...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate