Obișnuisem să fiu un bărbat înalt din creștetul meu putea oricând
să înceapă linia orizontului,îmi scriam poemele pe înalt
începeam să semăn mult cu indicatorul SENS UNIC
de la fereastra ta începea așadar strada blestemată să stea mereu dreaptă
făcusem chiar o alianță ți-am adus Mesagerii Ploii
tu mi-ai dăruit Palatul Viselor spuneai că pot să frunzăresc
câte fete, femei vreau, că din umerii mei sărutările tale
cu tot cu șoapte puteau să fie la fel de bine un fel de abur,
mi-era drag că-ți alintai vocea și-ți ridicai colțul buzelor
să pari un ștrengar, făcusem o alianță, trebuia să ghicim amândoi cuvintele
din Pastorala lui Beethoven, eu spuneam că zice;
- bine ai venit, hai să te port în spinare,
tu spuneai că zice; - hai să furăm struguri, să mergem la mesteceni,
eu spuneam că e destul de clar, zice; - faceți cât de multă dragoste puteți
că vă vor intra zilele în sac în schimb ce tu spuneai că n-aud bine, zice; -
hai să mergem pe pod să întâlnim trenul, să ne ținem în brațe de balustradă să nu ne ia,
iar toate astea tu le-ai numit; trei zile cu poetul și eu m-am bucurat și mă mai bucur încă.