poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-18 | |
cînd ai și inima și degetele îngălbenite de nicotină
de atîta așteptare pune-ți pelin în pahar și chestia asta o să mai dureze o vreme. or să vină amețeala, un fel de obezitate bruscă a minții care o face să se miște greoi și să gîfîie ca un supraponderal, greața apoi, să nu schițezi nimic să nu lași să se citească nici o tresărire. cînd se întîmplă asta știi că e pe undeva pe aproape. ești sictirit. oricum nu trebuie să-i arăți că ți-e frică, scuipă lîngă tine și mai rulează ceva. pe ecranul minții o larvă se hrănește cu tensiunea, cu micii curenți electrici care se descarcă în cortex. e timpul să-ți feliezi amintirile pînă arată ca un teanc de fotografii, îl tai la întîmplare, întorci poza și în poza aia e doar întunericul. să nu te gîndești la nimic, nu trebuie să-i arăți că ești singur, lasă tot ce simți să se albească precum colile dintr-un top de hîrtie neînceput. îndoaie ferm fiecare foaie și fă cîteva zeci de bărcuțe, dar n-o lăsa să te vadă schițînd niciun gest de durere sau îngrijorare. ea pîndește aproape. prefă-te cît mai viu și lasă să-ți scape un vis, chiar dacă e necuviincios, nu spune la nimeni pe ce speranțe pariezi. și n-o lăsa să vadă cît de mult ai pierdut, mai ales că în fața ei toți pierdem.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate