într-o cameră îngustă cu pereți de foc și sunete ce pâlpâie
precum viața dintr-o lumină înăbușită de razele întunericului
care a uitat cum este să simtă puterea fericirii dragostei tale,
care poate pătrunde cu totul în mintea umbrei gândului tău;

acolo, printre pânze de păienjeni și aripi de lilieci mov,
șade comoara suferinței tale care plânge lângă izvorul
fericirii și morții sufletului ce îngrijește dragostea absolută
și ucide orice caz de răzvrătire împotriva liminii din umbră;

curcubeul de sentimente închegate toate în cunoaștere
și adevar suprem de durere, determină știința din spatele
tuturor miracolelor neplăcute sunt văzute de aici, din umbră,
unde singurătatea este mijlocul reușitei și al iubirii eterne;

iubirea este o acțiune abstractă pe care am manifestat-o
în fiecare moleculă înconjurătoare fericirii gândirii mele
purtând astfel în mine, un adânc ocean de durere sfâșiitoare
ce crește și crește odată cu tot ce am ajuns să iubesc, să doresc;

nelimitate sunt plăcerile pe care le simți fiind un suflet cu atracție
ce magnetizează moleculele culorilor negreu păcat ca acele molecule
defapt, te magnetizează din umbră, și iubirea o alungă în zadar
catre abisul fericirii mele, unde norii dansează-n petale purpurii;

unde este dimineața cu promisiunea vieții de legământ?
șade sub formă de cheie de metal, ce se înfundă în adâncul
timpului nou ce ne așteaptă răbdător cu toate mărunțișurile
de care te poți bucura privind în oglinda umbrei mele -
dragoste fără de sfărșit cu reducere de cauză
pentru răsăritul culorii visului meu de fericire