și eram convinsă că oricât de mult m-aș strădui
nu voi mai putea găsi nici măcar un cuvânt apt să mă exprime
cel puțin afectiv
atunci lâncezeam. construiam în vis arce din ceară.
la primul soare se topeau. curgeau în bezna deznădejdii mele.
căutam prin dicționare și arhive cuvinte sensuri scenarii rosturi
care să mă întruchipeze
vorbele banale o luau razna eu odată cu ele. capitulam.

ieri am deschis fereastra. am chemat sentimentele. Ideile. conexiunile dintre ele.
te-am chemat printre rânduri nepotrivite și pe tine:
cărțile mele doar blancuri prin care insidios respira
neputința de a mă exprima pe mine așa cum sunt. acum și aici.

apoi am luat o pauză
mi-am acordat circumstanțe atenunate
și chiar nu am mai vrut să compun nimic cu ele… cuvintele.
le-am lăsat deoparte. le-am abandonat. le-am ignorat. le-am renegat.
bolul cel mare și negru al ingratitudinii mele creștea pe trunchiul lor al cuvintelor. mă soma
eu mă țineam de pereții clipelor tale dăruite necondiționat mie
încercam din răsputeri să nu mă pierd

aseară am adormit. am pus capul pe odaia dimineților noastre de altădată.
în puful pijamalei mele a înflorit un ghiveci în miniatură de silabe nebănuite.
clapele pianului mă îndemnau să desăvârșeșsc conținutul
cu bărbia în piept refăceam drumul pe care îl credeam rătăcit
în salbe agere de foc m-am lăsat invadată de ele:
cuvintele-sentimente cuvintele-idei cuvintele-conexiune
în irisul șoaptelor mele se oglindește din nou chipul tău
deschide ușa: ploaia tocmai s-a oprit. curcubeul stă să apară.