ne așezăm corturile în iarba grasă a văii Sionului
aici timpul curge altfel
orologiile își reglează ritmul după noi cei de acum
sosiți la agapa tainică a înserării

în întâmpinarea nopții ieșim
nu ne e frică de întuneric
piatra cea din capul unghiului ne crește sufletele în biserici

surâsul meu sporește lumina în pridvoarele ochilor tăi
zâmbetul tău îmi primenește amintirile
mâinile noastre desfac rumegușul timpului
și-l rostuiesc în clespsidre iscusit

rădăcinile noastre nu se vor împleti cu cele ale pietrelor
în convoiul neliniștilor vinul curat bine-mirositor
ne face părtași poveștii

inimile noastre ce au tânjit eternități
odihnesc acum împăcate
în vorbe rânduite neefemere ce duc în ele mireasma sevelor
un el și o ea pământul și cerurile binecuvântează