poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-08 | |
și vântul de toamnă
ce astupă rădăcini dizolvate în nimic iubesc o tânară doamnă fugind cu mult prea mult glas chimic și se agită acest anotimp cu noaptea ce în chinuri tot încinge fugind spre un posibil blimp de amintirea ce zace și ritmul îl atinge în dans, crini și trandafiri odată vapori ciudați se zbat, se arată în întunericul norilor ce bat întunericul viselor înecate, acel puternic negru nenuanțat sub stele este tot ce mai bate, între ochi iubirea pură sub o inima-i arsură ce scoate tot pe gură sub o forma de literă dură sub ploi întunecate și subțiri mă gândesc la frunze și foșniri de adevăr tulburător egal nedefinit în timp, pe-o undă de metal, și rătăcind pe o cale în secret - căci undeva este - mergând încet toamna cu buzele ei uscate cu gura înegrită de păcate cu cerul și alcoolul dintre nervi este pretutindeni și totuși n-o observi, neputincios și-acoperit de o melodică alarmă trupul tot ce cere este să adoarmă și toamna haosul născând o stea aduce aminte de iubire și de ea dar noi, doar noi simțim iubirea scriind cu ea și unda de durere, că traim cu toată nesfârșirea pe undă fără idee de abatere, universala undă albastră ce stă deasupra noastră și tot ce mai doresc este tot ce mai iubesc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate