Fiecare apus de soare
îți preschimbă acel dreptunghi tăiat în perete
într-un tablou demn de pereții Luvrului
sau ai marilor galerii din Florența ori Berlin
în nopțile senine
luna rezemată de turnul prefecturii
îți colorează visele
într-o frescă desprinsă din basmele orientale
iar odată cu revărsarea zorilor
în timp ce soarele cu ochii cârpiți de somn
creionează conturul clădirilor pe fațadele alăturate
în parc
locatarele înaripate ale etajelor de sus
îți dau deșteptarea

un dulce ornic care-ți spune
că e timpul să închizi fereastra
nu vei fi astfel nevoit să suporți bălăcăreala parcagiilor
claxoanele și ritmurile orientale ce se revarsă
de pe bulevard
ești scutit și de supliciul de a vedea tufele de trandafiri
pângărite de cohortele de măturători
ce vântură de colo-colo chiștoacele
și foliile de la pachetele de țigări
lăsate în urmă de băieții cu ceafa groasă
dar și de doamne bine în ținute business

într-un cuvânt
sus la limita de jos a cerului
aerul e mai respirabil
iar viața suportabilă.