ți-ai fumat (dez)nădejdile furia insolvența à
la longue
gura mută a lunii ți-a băut absența vin demisec
de o sută de ori ai înfipt acul în vena cavă
cocaină mixată în drenă
ca o ratare la poarta
troiei

am tatuat lobul urechii stângi fariseic
nu (mai)aud simfonia picioarelor lungi
țăcănitul de tocuri urcând scara conștiinței

mi te văd în vitrine
expus ca un sold
manechin calm cu trupul obscen
nu am revolverul cuvintelor lustruit
nici trei gloanțe de argint pentru noptea valpurgică

vino în în turnul londrei
unde se iubește la ore exacte
și se moare aritmic
să-mi exorcizezi fantoma de la operă
iubirea aceea fabuloasă necosmetizată
mască a cavaleriei rusticane