poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 868 .



scrisoare către tine
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2014-09-27  |     | 



... și... te mai gândești din când în când la mine?!
nu știu de ce, dar simt că încă o mai faci
... în felul tău... desigur
epurat de neliniști de frustrări de tristeți de regrete
de doruri grandioase... metafizice
„gândul” vine la tine într-un mod aproape pragmatic
științific-rațional
sufletul este măsurat diluat și așezat necruțător
în ecuații de gradul unu
fără nicio necunoscută
(știi, chiar te invidiam cândva eu care nu cochetam decât cu sisteme de ecuații de gradul patru cu număr maxim de necunoscute, pe care le complicam la nesfârșit, dar...)
grâul este selectat drastic în spirit scripturistic
neghina dată la o parte catalogată indexată și
iacta alea est
bovarisme quijotisme livrisme sentimentalisme-patologisme
cine are timp de ele?!

..........................................................................................

uite, aici la noi, mai la vale, lacul își adună senzual toate lopețile pierdute
de acolo din adânc de unde somnii cu mustață și colți din fier
nu sunt puși în tigaie ca să fie mâncați, ci tantric ei
visează imperii de sentimente albastre construiesc arce fantastice
ca să dureze un mit o poveste o Iubire mare cât fruntea abruptă a muntelui din piatră
cât Araratul
apa tremură în silabe muzicale rostuite teribil în nesupunerea lor
doi cormorani își împletesc stângace gâturile și se abandonează simultan zborului
la debarcader ne așteptăm rândul – sunt arce pentru toți
în umbre irizate de sălcii pletoase ne îmbarcăm ca odinioară
obrajii ne ard trupurile ni se agață sălbatic de unduirea dinlăuntrul nostru
un pas și am trecut dincolo nu regretăm nicio clipă

.....................................................................................................

... și totuși eu mă mai gândesc din când în când la tine
... în felul meu desigur, dar în felul meu de-acum
„gândul” meu se altoiește pe brazdele frunții mai înalte
și continuă în zâmbetul înțelegător devenit una cu mine astăzi
nu știu dacă tu simți asta
... cândva ne (mai) sincronizam empatizam

......................................................................................................

soarele e la asfințit și domnește măreț în fotoliul de foc al apei
doi pescăruși se privesc în ochi își iau apoi zborul în direcții diferite
trestia se leagănă gânditoare: ea nu va uita nimic niciodată
poveștile se nasc zilnic sub ochii noștri doar noi suntem marii absenți adesea






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!