poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-24 | |
clanța mă așteaptă aceeași în nepăsarea ei ruginită
doar să pun mâna pe ea și declanșez mecanismul deschizător-închizător de porți de uși de drumuri... drumul meu până acolo este lung și apăsător trebuie mai întâi să-mi iau inima-n dinți ca să plec cu toată ființa mea ca nu cumva să las ceva din neatenție sau... din grabă sau din... obișnuință în urma mea în spatele meu la dreapta la stânga câteodată simți că-ți lipsește chiar umbra deși alteori te mai sperii de ea mai ales în nopțile lungi de iarnă când se stinge lumina și pereții se animă de tot felul de siluete neastâmpărate care vor cu orice preț să te atragă-n ritualul lor închizi ochii și te faci că nu le vezi sau îi deschizi atât de mult încât mai au puțin și-ți sparg orbitele dar vezi, reușești să vezi, să ții sub control totul, nimic nu-ți scapă spui ceva cu glas tare... ceva de genul: deci, ce urma să fac eu acum?! și ca prin minune te regăsești... pentru o clipă ți-ai putea pierde chiar amintirea zilei de ieri sau mai grav doar a secundei ce tocmai a trecut sau... și mai grav memoria afectivă aceea care singură ne ține de multe ori în viață când nimic altceva nu ne mai salvează așa că merg cu pași înceți cât mai adânc înfipți în podea și fac eforturi să mă concentrez la ale mele și la toate cele din jur știu știu prea bine că dacă nu aș face-o m-aș dizolva instantaneu în orice altceva cu excepția mea și atunci cum ar fi să exist!? asta dacă aș mai exista de afară se aude prin geamul deschis un zgomot... mult prea strident ceva între strigătul unei gâște sălbatice în ajunul înjunghierii și claxonatul unei mașini de pompieri sau... de poliție mă reped și dau radioul cât se poate de încet doar după aceea îl și opresc... definitiv în sfârșit papucii care mă vor conduce spre ușa clanței îîî... pardon spre clanța ușii îl pun pe dreptul în stângul și invers iar nu ajung între timp e foarte probabil să fi uitat robinetul deschis valuri-valuri cada se umple și dă pe de lături apa descătușată iese pe ușă și pe geam eu înot asfixiată până mai sus de ochi cu un nod în gât de zile mari nu mai simt pământul sub picioare deja m-am dizolvat... acvatic sfredelesc gresia și mă împrietenesc pentru o clipă cu țevile și ce mai găsesc pe acolo dau să închid robinetul dar el este deja închis așa că îl deschid curg șuvoaiele mai stridente decât zgomotul venit pe geam în grabă îmi fac căuș palmele apa-mi inundă fața cu fard cu tot în oglindă nu mă mai recunosc și nici nu am timp să fac ceva concret pentru a redeveni eu cea dinaintea „inundației” .......................................................................... clanța e tot departe am ajuns totuși în antreu în acvariu guvizii au ochi de ciclop și guri ce adulmecă: le e foame mereu uite, „asta” cu mai mult roșu pe spate mi te evocă pe tine se apropie de geamul transparent și așa învăluit în fumul apei parcă ar fi un ins mereu nemulțumit și cârtitor se uită așa de ciudat la mine în aceeași clipă mecanic apăs clanța și... ies
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate