poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-14 | |
încerc să mă recompun pe dinăuntru
îți văd chipul verde dilatat în masca ce străbate cristalul paharului aburit cu gin fermentând în bule roz-vișinii mă privești și tu… fără să mă vezi difuzoare date la maxim sparg pereți și tot ce mai întâlnesc în cale: sticle lămpi gheață inimi ce bine ne simțim! etichete multicolore ne sfidează provocator din vitrine supraetajate toate marca moulin rouge suntem la noi acasă în cartierul roșu și dansăm french-can-can deși de mult nu mai avem ținute adecvate candelabrul cu sticlă murano ne invadează intimitățile: suntem una și aceeași persoană... multiplicată ela s-a lipit de jean mirosul înțepător de after-shave și transpirație o înnebunește chicotește ușor rujul ei gaj pe marginea transparentă a paharului niciodată gol geamătul ei visceral tolănit comod pe genunchii generoși ai lui jean care se întinde și toarce ca o pisică aristocrată tocul pantofului mic atinge lasciv dantela damascului abandonat mesei și dezvelește genunchii rotunzi cercei mugind pe umeri mult prea dezgoliți își lasă ecoul în ciorapi din mătase laura baldini carnea fermă se zbate nedomesticit în strânsoarea lor fără sorți de izbândă domnul gras cu fața uleioasă soarbe dindărătul ochelarilor ginul brun închis și trupul voluptuos al dansatoarei de culoare la bară discul ruletei rusești se învârte în același ritm cu gâfâielile noastre așteptânde agonie… extaz: cine a pierdut? cine a câștigat? trupul elei se mișcă în ritmul tacului jean din spatele mesei de biliard nu pierde nicio nuanță dama de cupă sare din triunghiul conjugal exasperată de domnul de tobă “popa” nu cedează prea ușor își pune roba și îi cheamă pe toți la penitențe tăcere absolută: toți se abțin opiumul ni se urcă la cap visăm câmpii întinse de maci roșii înotăm prin ele până la genunchi și mai sus maci perisabili: toate idilele aici și acum se leagă scoicile și melcii se răsfață în tăvi somtpuoase din argint chelnerul ni le așează fără prea multă grație în față eu încerc să fiu romantică jean îmi face semn că nu are rost mă resemnez și las deoparte divagațiile metafizice les grandes chansons d’amour trăiesc clipa
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate