Îmi cosești iarba sub tălpi
fânul sub cap așezându-l,
de mă culc în amiaza ta împlinit.

Ai pe trup frunze mirositoare de mentă
de-mi ațâțâ-n trup neastâmpărul,
setea mi-o face de foc,
și tot mai sălbatică fugi...

Mă prinde căldura ce s-a aprins,
de nu mă lasă răcoare să-mi caut.

Alerg după tine odată cu vântul
care capătă trup și te cuprinde
la un popas care rămâne de taină
ce-n taină se scurge.