fericit cel ce se simte plin cînd trage puternic aer în piept
eu cînd respir sunt ca un tub gol degeaba
apeși degeaba respir

cuvintele șuieră ca vîntul printr-o țeavă metalică de mai mulți
țoli degeaba privesc în zare nimeni să se arate
să împartă vîntul cu pletele sale în fîșii în fire

fericit e cel ce poate vîntul
să-l întoarcă din drum ca pe-un om cu regrete degeaba
mă chemi în patul tău degeaba vîntul

în fuioare subțiri ca apa prelinsă pe-o vergea de sticlă fericit
cel ce se întristează de toată dragostea deodată degeaba
vîntul printre obiectele atent așezate de artist

atunci cînd le privești prin lentilă să ți se arate un chip fericit
cel care vede chipul tău degeaba
trag aer în piept e cum aș priza o linie

din cenușa celui mai drag prieten degeaba fericit
cel însetat odihnindu-se la umbra salciei dacă în apa de alături
nu-i nici urmă de viață

cînd se oglindește în ea
fericit cel ce între autobuze își termină țigara și aruncă mucul
degeaba privești înainte în sus în dreapta în stînga

răspunsurile acolo unde lumina are mîini și poate să mîngîie
unde întunericul e o nouă viață care așteaptă să fie trăită degeaba
vîntul umflă frunzele

fericit e cel pe care îl înșeli dar nu știe că a fost înșelat
fericit e cel care trăiește în corpul meu în mintea mea degeaba
încerci vîntule