joc pe ultima carte
ștanțată aprioric
cu picioarele așezate la masa rotundă
învârt șamanic meandrele destinului
ținând în mână un careu de ași
plouă diluvian
în prăpăstiile săpate în asfalt
inerții sau inepții ale orașului-catacombă
am nevoie de o aspirație profundă
a sinelui deconectat
se pare că și-a înghițit
refluxul din reflex

la masa de joc
scaunele tac brâncușian mirosind a lemn ( încă) viu
jucătorii își (men)țin respirația sacadată
simțind cum urcă un fluid în sângele liniștii
îmi închid retina cu imaginea
râului ce-mi spală picioarele
în sâmbăta morților
ce-ar fi dacă aș învăța să pierd
pe cartea vieții?

se sparge fereastra cabotină a zilelor
ascund cartea morții în fluierul piciorului
pirogravată până la os
nimeni nu va observa
că a mai dispărut un as
în această ciuleandră
a ultimilor jucători profesioniști