Într-o noapte, pe tăcute,
A venit încetișor,
Trecând munți, dealuri în cute,
Toamna cu un vântișor.

Cu hăinuța foșnitoare,
Pastelată, lungă, șic;
Zări cerul sumbru-n zare,
Fierbând ceai într-un ibric.

L-a sorbit. Precis răcise,
Febra-l încercă ușor.
Revenindu-și se decise,
Să adune nor cu nor.

Prudent, greierașul Nicu,
Înspre casă a fugit,
De mână cu ăla micu,
Că se puse pe scâncit.

Cufundat ca-ntr-o visare,
Cu ochii lipiți de geam,
Greierașul rosti tare:
-E prăpăd! De nu fugeam,

Ploile reci, zvăpăiate,
Dezinvolte, deviate,
Ne-ar fi făcut ciuciulete,
Þopăindu-ne și-n plete!

Desfăcu o plăpumioară,
Apoi rupse vreascuri, poc!
Își culcă puiul de-o vară,
Și făcu în sobă, foc.