.... și la drept vorbind
dacă nu găsești lămâi
ai putea cumpăra
orice altceva
într-un fel sau altul
ne vom descurca noi (no problem)
chiar și acum în timpuri de penurie când
puzderie de noțiuni
ajung să fie atât de nefuncționale
‘portofelul’ bunăoară
(și uite, unul chiar aici, în buzunarul de la piept)
nefăcând deloc excepție
... așa că mergi fără grijă la
piață
desigur la
cea mai puțin depărtată
acolo
găsești neîdoielnic la
un preÈ› derizoriu
niște cartofi
de-ai noștri
românești
de anul trecut
și nu... nu te mai schimba
îți stă bine așa
cum vii de la masa de scris
puțin îngândurată
cu degete pline de
cerneală violet
cu dâre de hârtie albă pe
șoldurile tale
unduinde ca ale unei feline cu
vocație de manechin
absolut ratată
.... totuși, ai putea
să-ți pui puțin roșu pe
buzele tale
ridate
probabil de
ancoratul prea des între
cărțile-teanc prăfuite
boemice stive pe care
eu încă n-am înțeles de ce
te încăpățânezi să
le scuturi întruna:
le reinventezi
suprastructurezi
supralicitezi?!
... și ia, da, ia, sacoșa din
cuiul din
hol
ce zace acolo
mai bine de-o lună
e goală și prin
ochiuri de croială neisprăvită
se zbat nesupuse
celulele tale feminine în
cântece altoite de doruri
neînțelese
vreodată de
cineva
(în niciun caz de mine)
...........................................................

așa mi-ai spus și
ai plecat fără să tragi ușa după tine și
n-a fost prea bine căci
în curentul creat
durerile mele de spate
s-au accentuat
și sinuzita
și-a făcut de cap
uite zac și azi în
fotoliul cu
arcurile rupte de lângă
masa stacojie fără față de masă
cârpită de bunica și
nici apretată
vreodată
.... și... de-ar fi doar asta

...........................................................................

încă stau pe același fotoliu
(s-a mai rupt între timp încă un arc)
.... și visez la galbenul parfumat al
lâmâilor grecești
devorate de
oricine altcineva în afară de
mine
... și la Cezar
la Rubicon (oare, zarul chiar a fost aruncat?!)
.... tu... ai plecat de mult și
în plecarea ta
nu ai știut
... că eu nu am cumpărat nici acum
cartofii cei ieftini
(oricum, n-aveam sare să-i pun la murat
de cuburi de gheață, nu mai vorbim)
din piața de aici
.... că beau (cu sau fără pai) din
paharul de limonadă (cu sau fără gheață)
încropit într-o doară din
aplecarea
neînțeleasă vreodată de tine
asupra cărților mele boeme

.........................................................................

și, totuși, lămâiul din geam
chiar și el
într-o zi
nestingher
va-nflori