Au suflete de unică folosință. trăiesc într-o beție continuă. nici ei nu știu care le sunt prioritățile atunci când își simt singurătatea ca pe un ultim drum.

Au nevoie de bere, de multă bere, au nevoie de intimitate, de atenție, au nevoie de zbor, de foc, apoi de gheață, de foc, de gheață. au nevoie de formele femeilor altor bărbați, de multă adrenalină ca să-și simtă pulsul în gât, violându-și propria viață.

Se târăsc în grota păcatului și trăiesc poezia ca pe cel din urmă orgasm și fiecare vers e o gură de evă care-i condamnă la plăcere silnică pe viață, până-și vor pierde mințile.

Ai dracului sălbatici!