|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
￭ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
￭ Gabriel
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Tot ceea ce nu-i real
poezie [ ]
(suplinește perfect și până la capăt o lume în care te frângi)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Zavalic Antonia-Luiza [Antonizzi ]
2014-08-04
| |
În poemul acesta se vorbește despre viața mea.
Zidul lumii care trece prin mine și uneori plânsul. Am atâta loc
să scriu alb și monoton despre vară,
despre stelele care se văd cât ochii mei au lumină,
în rest nu mai contează nimic.
Nimic e singurul prieten căruia i-am învățat numele și azi îl sărbătoresc.
Un om care iubește
salveză moartea și resturile se uită.
Uneori plânsul își face loc
și scriem alb și monoton despre viață
despre ochii care aduc sufletul lumii într-un punct negru și
omorât pe drumul stelelor plângătoare.
 |
|
|
|
