poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-24 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt
Les étoiles s’avancent tristement
au ciel nu les vents demandent avec détresse, pourquoi je suis si calme. Et la fenêtre déverse l’éclat de la pleine lune, ô rayons chéris, apaisez mon cœur et sa peine ! je ne sais si je dois rire, plaisanter, ou pleurer ici – mes yeux sont emplis de douleur mais aussi d’ironie amère. Et mes mains passent ici et là presque en tremblant, et mes pensées s’élargissent à l’infini comme une mer. J’ai entendu tinter les cloches brièvement vers minuit. Cela veut dire à présent pour moi qu’on a fait une tombe. On a enterré une année, le nouvel an s’annonce. On a enterré mon cœur, et nul ne s’est enquis de moi. 1862 (Friedrich Nietzsche, Poèmes de jeunesse, 1858-1871)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate