pictează un ochi plângând mi-a poruncit demonul alb
nu este nevoie am răspuns
dacă privesc pescărușii cum zboară departe cu țipăt
va trece un alt tren plin și nu se va opri în stația mea
de atâtea nopți de așteptare
peste frunte mi-a crescut un cireș pietros ca o cetate
peste pleoapele mele s-a pus temelie încât nu mai văd
dincolo de ziduri
am obosit până la glezne
odată cu ultima lacrimă
va rămâne doar o tapiserie de aripi
pe peretele de la răsărit un alt copil mă va atinge cu palma
nici dumnezeu nu plânge va spune El
din clopote de flori