acesta este cruntul adevăr
trăim mai departe de viața spiritului
decât de cea mai îndepărtată metagalaxie
e impropriu să spun
ÎN PLUTON spre noosferă
fiecare nu vede decât la un metru
fără viziune gândind cel mult la sine
fără conștiința de sine pierdută
în zbor planat în noosferă
din carnea zilei picură sânge
lumina și întunericul respiră
același vis psihanalizabil
o pajiște verde păscută de cai sălbatici
bând din apa curată a durerii
partea mea cea mai frumoasă din mine
se regăsește aici pe pătura imaculată
pe care tu-mi spuneai că-n loc de plămâni
mi-au crescut păduri de fag de stejar
de arțar de celuloid care să scrie
mult mai apăsat și foarte personal
despre nimic mai personal și decât nozick
o frază celebră
viața nu are sens decât în măsura
în care fiecare și-a boicotat truismele
valoarea lor de adevăr trecând cu bine
peste toate anomaliile și înțelesurile
conștiința de sine dintr-o nuvelă mereu slavă
înverzind pajiștea uscată a zilei de vară
nozick nu a putut evada din noosferă
uneori în veri însorite și limpezi
la lumina stelelor i se zăresc urmele
răsfrângându-se peste munți și peste șesuri