| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2014-07-06 | | 
O lumânare, duminica, aprinsă Într-o capelă-ascunsă, măruntă și distinsă Prin modestia rugăciunilor cinstite, E martora, de veacuri, nefericirilor rănite. În fum de lumânare pierit-au dragi, deșarte, vise Și suflete frumoase, firave paraclise, Ce vor Tăriilor, să fie-ndreptățite La valori eterne, la ceasuri neînsemnate, umile, fericite... Așteptăm din Ceruri o schimbare, Care întârzie să vină; zi de zi Aprindem lumânare după lumânare, Încât ni se duc anii, pe brânci ne vor găsi Urmașii, care-n indiferență Față de de valori și de dureri trecute, De-a vieții, nouă sacră, esență, Râd murdar, cu fețe prefăcute... Aprins-am lumânări o viață-ntreagă, Nepăsători la anotimpuri care vin și trec, Am așteptat cu-nfrigurare o apariție! Ca în final, într-un sfârșit ieftin și tragic, Chiar păgubiți să fim și de lumina, sfântă, dragă, Și-n locul ei, ne-a fost pus la dispoziție, De către-un institut letargic, Să-aprindem lui Dumnezeu un bec! 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate