șantieristic vorbind, răscolim cerul,
facem arheologia emoțiilor, sfidăm forțele,
sucite vremi, ne definesc mai mult adjectivele decât verbele și,
dacă am vrea să știm cât valorează trupul,
nu-i nevoie de statistice de piață, vizităm spitale
zbaterile, competiția verbelor vizează doar secrețiile
care ne costă din ce în ce mai mult...
idealiștii își privesc continuu urma pasului, și-o vor ticsită
cu măreții, cu dovezile incontestabile ale trecerii lor,
realiștii doar consumă molcom infinitul și se șterg la gură
cu pânze celebre, cu poeme fără lansări pretențioase, scrise pe șervețele...
spiritul l-am industrializat și cotat la bursă fiindcă
mirosul sufletului ni-l știe doar lopata groparului și un obosit secundar
și abia din acel nemăsurat moment răscolim cu adevărat cerul...