Le era teamă amândurora
să își recunoască nopțile nedormite
petrecute cu gândul la celălalt,
zilele singuratice, trăite doar pe jumătate.
Teamă să își recunoască
imposibilitatea actului de a respira
în lipsa celuilalt,
serile patetice, muribunde,
acele seri în care nu își vorbeau la telefon.
Fata și băiatul sufereau de această teamă penibilă
de recunoaștere a iubirii,
de teama neconfirmării celuilalt.