Oricât de insensibil ar fi vrut să pară,
Era singurul bărbat pe care nu îl speriau
Lacrimile femeilor.
Era un detector modern de plâns.
Unde era o femeie în suferință, acolo îl găseai și pe el.
Știa întotdeauna ce să spună,
Când să zâmbească și când să o sărute.
Băiatul adunase atâtea lacrimi în palmă,
Încât, de la un timp, îi era greu să le mai poarte.
Nu iubea pe niciuna,
Dar știa să le facă să se simtă iubite.
Oricât de insensibil ar fi vrut să pară,
Nu îl mai speriau de mult lacrimile femeilor,
Dar îl speriau, în schimb,
Propriile lacrimi.