apoi am trecut de cealaltă parte
a cerului și am prins de îndată
rădăcini în sfințenie

atât de adânc încât veșnicia - am simțit
cum urcă în mine laolaltă cu sângele
unei vieți mai curate

era iubirea în lăuntrul meu atotputernică
pre cele din afară luminându-le astfel
încât să se vadă la mari depărtări
singurătatea-mi

dar cine
poate doar ochiul de apă
întors către sine să fi zărit vreo imagine
a pururei mele

și numai o clipă apoi iarăși însemnul
și harul și tainele
tot mai mult tăinuite