Cireșel, desculț și roșu
ÃŽn obrajii fierbinciori,
Cară într-o mână, coșu',
Speriind grauri și ciori,
Și-ntrebă copiii mici:
-Ia ghiciți, ce am aici?
.
Cu bretonul peste gene,
Yna, cât și un cercel,
Ridicându-se alene,
-Ce să ai tu, Cireșel?
Cred că fructe, ori vreun ou,
Că prea mergi cu grijă, zău!
.
Emanând val de căldură,
Cu un zâmbet larg, ștrengar,
Respirând pe nas, pe gură;
Ridicase un ștergar,
Dezvelind coșul. Sfios,
EdenuÈ› e curios.
.
Þup, pe vârfuri se ridică,
Ochii îi sclipesc de drag!
Bâjbâind cu mâna mică,
Căci Cireșel, ca un mag,
A-nroșit bobițele;
Chemă și fetițele!
.
Rotunjele, dulci, zemoase,
Astupau gurițe mici,
Cireșelele lucioase.
Toată ceata de pitici,
Au pe buze peticele,
Culoare de cireșele!