De ce în dragoste ne este timpul mic?
De ce , la început , ne păsuim mai toate,
Apoi nimic?

De ce o frunză e privită cu surâs
Iar când e galbena călcăm pe ea
Și-o luăm în râs?

De ce albastrul cerului e dor si gând
Și când albastrul e-mpletit de nori
E gândul frânt?

Când de cu noapte ne simțim vioi,
De ce când vine acest timp
Suntem mai goi?

Iar când de-a sării usturime ochii dor
De ce al plânsului izvor
E-așa ușor?