poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-11 | |
Mai mult decât oamenii imprevizibili,
am ajuns să-i urăsc pe cei previzibili; păsările, sunetele, mirosurile, culorile, mă-ntreabă: De ce? întrebările, curiozitățile, faptele, raspunsurile mi le aduce; a fost odată, o zi așa de caldă, când deodată, ploaia mă scăldă; și mi-a vorbit și am amuțit, mi-a rostit și am tot povestit, am înțeles ce-am întâlnit, am văzut ce-am greșit, am auzit ce-a pitit, și am mai și mirosit, ce nu mi-a fost rostit; la început am rămas uimit, împietrit am fugit de infinit, ca să înteleg că sunt dezamagit; eu nu sunt neprihănit, eu nu sunt curat, eu nu sunt nepătat și nu sunt imaculat, dar când o parte mi s-a scăldat, sufletul aproape mi s-a alinat; cel previzibil îți este, poate, un prieten de poveste, dar când o fi și el nu este, căzut în abisul minciunii – triste sunt lacrimile irosite; pe de altă parte, imprevizibilul nu-i din carte și cănd o fi ceva aparte și cazi în groapă – deoparte, te vei bucura că el nu este departe; și pururea fericirea mă va ghida, îndruma, către un abis infinit, cu-n iz neprihănit; Rămai cu bine, căci voi fi mereu cu tine! Rămâi cu bine, căci te voi urma ca un câine!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate