în fiecare dimineață bunica se trezește precum o idee
de fier vechi
pentru ea dimineața este o piatră ce a lovit geamul lui dumnezeu
și l-a crăpat puțin
și subțire precum un capăt de ață ideea feroasă de viață e trimisă în oase
să ruginească
sângele ei s-a despărțit de rugină și a coborât în pământ să fie
în linie dreaptă în line de maci
cu neamurile lui a fost odată
sufletul ei s-a despărțit de rugină și s-a făcut o pasăre mică
printre păsările mari
să poată să se așeze pe streașina aspră a zilei
și să privească
trupul ei s-a despărțit de rugină și s-a pitit piatră mai mică
printre pietrele mai mari
să aibă ploaia ce mângâia înainte
să ningă
i-a rămas doar rugina
rugina ce-o ține precum o bara cu care se sprijină de pământul
din ce în ce mai aproape
rugina cu care îndulcește cafeaua îngerilor când vin să-i mai umble
prin bătătură
rugina cu care se varsă în fiecare asfințit precum un afluent
în mare

în fiecare zi o bară de fier neinventat
se îndoaie
până de-a dreapta ruginii