Non-fericirea
ghemuită în clepsidră
împarte timpul
în negativ, uniform și pozitiv
timpul negativ
absoarbe aluviunile
unui fluviu de angoase
la intersecția dintre fluviu și mare
se naște o deltă
ce are similitudini cu sufletul
pictat cu cercuri policrome
fiecare cerc reprezentând o stare
timpul uniform
are alergie la sublim și paroxistic
crește în mod egal
atât în stânga
cât și în dreapta
atât sus
cât și jos
absorbind torpoarea, letargia și calmul
timpul pozitiv
atrage fericirea
fără însă a o îngloba
curge prin albia plenitudinii
și se extinde prinzând în substanța lui
ființa ce a ajuns ce și-a dorit
prin sublimări, transfigurări, desăvârșiri

Eu am cunoscut toate ipostazele timpului
căci eul a sărit dintr-un timp în altul.

O simbioză
între real și ireal
conferă halucinațiilor
fizionomii ale oamenilor
pătrunși în adânc de ipohondrii, anxietăți și schizofrenii
fantasmele cu chip de om
se trădează
când folosesc cuvintele
pentru a-și manifesta elucubrațiile
cuvintele exprimă anomalii
iar sunetele lor au sonorități din neant
zombii absorb materia oamenilor inteligenți
și se travestesc cu ea
însă cine sondează în carnea lor
descoperă sub epidermă nefiindul
ca mod de a ființa

O osmoză a fericirii cu non-fericirea
a zborului cu tina vâscoasă
a iubirii cu disprețul
a începutului cu sfârșitul
creează un om absurd și echivoc
în care principiul masculin și cel feminin
coexistă, într-un echilibru existențial.