măcar tu să vezi tot ce nu pot scrie
tot ce mi se-nșiră în urmă
batalionul de ore trecut în rezervă
linia frântă dintre punctele A și B
viteza cu care alerg pe drumul de țară
spre ultima suflare
țigările strivite în stații de troleibuz
arșița din asfalt
ce-mi urcă prin vene până la creier

nu te face că nu le vezi
nu-ți pune palmele la urechi
duminica în amiaza mare
hai să ne strângem în brațe
cu toată puterea rămasă
și să-L întrebăm pe Dumnezeu
de ce ne iubește