ABIS




[ VI ]




Vreau să rămân singur. Măcar acum. Acum, în ceasul de pe urmă.
Statornic firii, vreau libertatea. Nu-i libertatea tuturor -
Nici fățărnicia stării lor - nici trădarea iubirii. Mi-e Cerul, procuror...
Măcar acum, iadul și raiul, să adoarmă. Eu nu sunt oaia din turmă!..


Nu sunt nici piatra dintre hotarele vieții; iar morții, trupu-i tribut.
Nu sunt nici firul de iarbă, sucit de neliniștea vântului -
Nu-mi pot numi libertatea! O umbră a murit, cu glasul pământului...
Și țipă... Þipă-n abis, cu tot cu raiul și iadul promis... Rămân abătut...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"