poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-08 | |
Tu nu îți amintești.
Copiii se uitau la omul ce sădea flori; Au încercat și ei de câteva ori, Uimiți. Ani buni care au zburat de atunci, Așa cum zboară o lume întreagă. Frumoasa mea doamnă, Pe atunci, aproape la fel de tânără Ca și tine, Se uita cu drag, zâmbind – Așa o văd eu – La iazul uriaș din apropiere. Era totul aproape la fel Ca și acum. În același am am devenit Unul al altuia. Ea zâmbea, eu nu știam cum să-i spun. E una din constantele ce revin de atunci. Nepoata mea. Ai părul auriu ca și al ei. Ce e acasă? Tu întotdeauna vei fi acasă, Lângă noi. Mă uit acum așa cum mă uitam și atunci. La astrul de deasupra intrării în parcul cel mare. Tu o știi; poarta aceea uriașă. Doamna e aproape lângă mine. Citește ceva. Mă uitam și atunci înspre acel punct, Având-o în brațe. Un punct luminos, desigur. Înserarea senină și clară Ni-l ridică pe cer aproape mereu De atunci. Întotdeauna e un alt început, Iar o îmbrățișare e mereu într-un decor drag. E sub un cer mereu același, De acasă. Asta îți pot spune. Reflectând iar și iar, cum mă uit Către acel punct luminos. Acolo, știu, lucește soarele cel vechi Și e Terra. Dar anii nu se măsoară în distanțe; Ci în mișcarea lor interioară. Iar tu vei fi întotdeauna a noastră, draga mea, mereu binevenită. Aici, sub același cer. Acasă e oriunde, lângă sufletul nostru.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate