stăm de strajă cu unghiile roase
am părăsit demult cortul în care visam
e o crăpătură în noapte
un spațiu cu iederă sălbatică
printre.
suntem la cursa de cai neîmblânziți
copitele lor strălucesc
sunt stelele.

pe masă florile se adună
fiecare pentru firul scurt al speranței deșirate
iubita noastră
ești ca o iarnă și nu mai putem plânge
ai avut o moarte în tăcere
ai fost un fulger
prevestitor a ce?

mergem cu fruntea plecată
scormonim amintiri și ne murdărim de ceară
suntem cai neîmblânziți
tălpile noastre fac zgomot pe caldarâm
la fel și ura care învie orașul

iubita noastră ai fost un fulger
acum că nu mai...
noi cum?

copitele noastre sunt stelele
avem ochi de dragon și vrem
dinte pentru dinte.