Până unde vrei să mă cunoști, te-am întrebat? Copilăria, să știi, este
Tabu, îmi place să o retrăiesc de unul singur,
Cu ochii închiși și cu perna în brațe, ținută strâns
- Am acolo, lângă o pereche de aripi topite pe geam, o amintire
Unde o mătușă mă întreba ce vreau să mă fac când voi crește mare.
Nimic, răspundeam, sau dacă tot nu pot să mă fac soare,
Mă voi face umbră.

Între copilărie și moarte doar pe ultimii ani îi mai știu,
Aici te chem și te caut, bătrânețea e singurătate grea,
O pipăi și mă doare, mai mult mă preling
Iar oasele se frâng, așa, rarefiate de zare și mă fac totuna cu pietrele, cu uitarea.

Habar nu aveam că ți-ai propus să mă iei de mână și să mă treci viața.