nu e mare lucru să scrii despre micile neajunsuri
cu detașare. cum viața nu s-ar termina. au făcut-o alții
atît de bine. e cum ți-ar crește un organ plin de simțuri
cum văzul e simplă orbire auzul senzația deformării
iar celelalte simțuri comune poveri.
să scrii despre micile neajunsuri cînd organul acela te-a cuprins
în totalitate și simți universul în tine
precum un lego abia atunci e mare lucru. viața nu se mai ține
de un firicel iar micile neajunsuri nu au greutate
graviația devine o simplă unealtă pe care cu grijă
o folosești să alipești peștișorii de aur.
să te lovești la degetul piciorului de o piatră
nu e totuna cu pătrunderea unei comete în ochiul drept.
e totuna cînd ochiul tău nu mai vede piciorul tău nu mai pășeșete
iar viața ta nu mai dorește unealta.