Șe să vez, c-alaltăsară Irinuca a cu geală,
Poc, poc, poc! Băcea în poartă la părincili Topală:
- Săru-mâna, dom părince!... Iaca-ț spun dă șe-am venit:
Vreu să-m fac o spovegeală fi’ndcă am păcătuit.

- Foarce bine! Spusă popa șî îș pusă ochilari,
P-orm-o dusă după umeri până-n dreptu lu altari.
Colo-aprinsă o lumină, loă o carce dă pă masă,
Iuce-ș trasă patrafiru șî-nșepu să o dăscoasă:

- Ia să-i spuni lu taica popa cum ai fost păcătuit?
Io măcincă, Irinuco, ce-apucaș dă dohonit?
- Da dă unge, dom părince!.. Doamne feri, șe întrăbare!...
Niși nu șciu măi dânaproape cum arată o țâgare!

- Păi atunșea, șe să fie?!... Ce-apucaș dă beutură?
- Da dă unge, dom părince! N-am beut o picătură!
- Am ghișit! tresăre popa șî să uită încruntat,
Io măcincă, Irinuco, ce-ncurcaș c-un alt bărbat!

- Alt bărbat?! Argea-i-ar focu toț bărbațî!... Drașe ie-i!
Că atâta am dă lucru... Niși nu mă gângesc la ei!
- Păi atunșea, zâsă popa, după șe ai măi venit?
Șe păcat mi ce apasă d-ai purșes la spovegit?

Irinuca să îndreaptă, cum stătusă în jenunchi,
Să răgică în pișioare șî oftează dân rărunchi:
- Am o sângură fălincă, râsă ea șî să dăpartă,
Că atâta-ț mint, părince, dă-ț îngheț șî apa fiartă!