poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-08 | |
ciulinii sunt oameni goi, rămași fără suflet,
cresc doar la câmpie și au rădăcinile până pe lumea cealaltă ar fi putut crește până la cer, dar au murit cândva din prea multă dragoste au ales să fie veșnic singuri și triști și de aceea au sângele amar și vânăt când suferă, spinii le cresc direct din inimă atunci își urlă durerea-n cele patru zări laolaltă cu toate viforurile câmpiei, de-atâta zbucium, nimeni nu le mai înțelege limba rareori ciulinii zâmbesc, atunci când fluturii dansează și li se așează obosiți pe retină, amețiți de piruete și soare ciulinii zâmbesc trist și îi îmbrățișează cu toate petalele, îi mângâie și-i alintă, în dorul tuturor viselor fluturii se abandonează lor, într-un pas de deux , fără teamă și fără regrete și-atunci ciulinii închid ochii, visând aceeași fantezie, se scutură-n zori ca de cel din urmă păcat când se trezesc, fluturii plâng de-atâta iubire, își ard aripile zădărnicite de dor, încearcă mereu să revină la aceeași lumină fără să știe, ciulinul le rămâne agățat direct de inimă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate