De dragul ecoului din spital
târșâitului de papuci pe holuri
mirosului mâncării ușoare
ceaiului de izmă sau tei
frumoasei asistente care bolnav acolo
ți se adresează cu dragoste și fără teamă
că vei îndrăzni măcar să gândești
ea știe că bolnavul numai la boală
clinchetului de unghie înaintea
injecției care te face să icnești în râs de durere
vrăbiilor care întotdeauna se strâng
în pomul din fața ferestrei exact
la șase fix de fiecare dată secunde zburătoare
ale pomului ceasornic fixat să dea alarma la ora aceea
țigărilor fumate pe ascuns în toalete
unde și asistentele
femeilor care își găsesc acolo afecțiunea în pijamale
după ora stingerii sau chiar în ora aceea
unor vaiete când mie îmi este bine dar
mă simt slăbit de dragul
ecoului din spital târșâitului de papuci
mirosului mâncării al ceaiului
asistentei și tot așa mă cobor în mine să contemplu